Săptămâna de lucru de 4 zile e noua marotă a internetului românesc și nu numai. O dată la câțiva ani, apare o inițiativă legislativă de modificare a Codului Muncii, dar până acum niciuna dintre ele nu a fost adoptată.
Despre toate acestea, a vorbit colega noastră Raluca Pârvu la Jurnalul de la ora 14.00 de joi, pe postul Digi 24. De la minutul 17.00.
Așadar, să vedem ce spune Codul Muncii, în forma actuală. Iată:
Art. 112. Durata normală a timpului de muncă
(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.
(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.
Foarte probabil, modificarea despre care vorbim ar da startul unui val de flexibilizare a timpului de lucru. Nu pierdem totuși din vedere că noua inițiativă legislativă nu-și propune să scutească parțial românul de muncă, tot 40 de ore pe săptămână va sta la serviciu. În schimb, angajatorul și angajatul pot conveni ca orele datorate să fie repartizate diferit. Nici pomeneală să lucrezi 32 ore și să fii plătit 40, așa cum poate visezi. Și nici n-ar fi o măsură care să fie implementată fără a stârni nemulțumiri în mediul economic, obligat să suporte din buzunar pierderea.
„Pot conveni” înseamnă că vor negocia. În organizațiile mari, asta se traduce prin negocieri cu partenerii sociali (sindicate, reprezentanții salariaților). Se vede de la o poștă (!) entuziasmul angajatorilor de a porni astfel de șantiere despre care știi când încep, dar nu și când și cum se termină… Oricum, nici angajatorul și nici angajatul nu vor putea impune o astfel de formă de organizare. Va trebui aici să existe acordul părților.
Poate te gândești că sunt doar avantaje la o asemenea măsură. Da, cu toții ne-am bucura de „3 zile de weekend”, căci așa a fost prezentată măsura în mass-media. Barometrul „fericirii angajaților” va crește la cote maxime. În egală măsură, va trebui totuși să gestionăm și cele 10 ore petrecute la birou, adică să descoperim, de exemplu, cum ne vom recupera copiii de la after-school sau de la grădiniță dacă programul nostru e mai lung. Ce-i cert este că nevoile angajaților sunt diferite, că ele vor trebui analizate cu atenție înainte de a stabili astfel de schimbări în fiecare companie. Și mai ales, firmele se vor preocupa de continuitatea serviciului față de clienții lor, deci e improbabil să credem că toată lumea va fi liberă vinerea. Unii poate vor dori să fie liberi miercurea.
Oricum ar fi, subiectul necesită reorganizări ale modului de lucru în cele mai multe companii. Vom vedea dacă de această dată măsura va fi implementată și ce va conține textul final.
Între timp, ne vedem la muncă!