Într-o bună dimineață de noiembrie, ne-am trezit cu toții într-o realitate nouă, necunoscută, cea a impactului extrem al jocului politic în moralul colectiv și individual. Observăm cu uimire deteriorarea relațiilor între colegi, prieteni și familie, asemănătoare și poate chiar mai gravă decât cea trăită în anii 90. Unii au descoperit stupefiați că jumătate din lista lor de prieteni, ori colegii din open space au opțiuni de viață diametral opuse și le exprimă vehement. Altădată neutră în jocul politic, lumea corporate, echipele de management din cele mai mari companii au ieșit în arenă, au alertat public pe voci multiple dar convergente despre riscurile unei alegeri izolaționiste și anti-europene.
Alegerile se amână, dar miza rămâne aceeași și nerezolvată. Cum gestionăm tensiunile și POLARIZAREA în diverse medii, inclusiv la locul de muncă? În mediul profesional, colaborarea și respectul reciproc sunt esențiale, iar aceste diviziuni neașteptate afectează negativ moralul, productivitatea și relațiile interpersonale.
„Unitatea nu înseamnă uniformitate, iar diversitatea nu înseamnă dezbinare. Putem descoperi armonia în diferențele noastre.”
– Stephen R. Covey
Diferențele nu ar trebui să fie o sursă de separare, ci o oportunitate de a găsi puncte comune, de a lucra și învăța împreună. Fiecare merită să poată vorbi fără teama de stigmatizare sau represalii, inclusiv în interiorul organizației. Când disputa politică introduce în discuție valorile morale, diviziunile apar ca ciupercile după ploaie, la fel și cei care se erijează în transmițători ai adevărului universal. Terenul comun, acel “ce ne unește”, poate însemna pasiunea pentru meserie, familia, prietenii, hobby-urile, activitățile de coeziune ori caritabile pe care le facem împreună. E timpul să le îngrijim, să le stimulăm, să croșetăm spații noi de colaborare, să vorbim mai mult și mai tare despre diversitate și incluziune, alegând ce este potrivit pentru societatea noastră și nu neapărat, ce ne vine împachetat de peste ocean.
Cine nu e cu mine, e împotriva mea – nu asta auzim din ce în ce mai des în societate ? Cum nu e realist să speri ca un simplu e-mail de la CEO să oprească vâltoarea, atunci mai bine organizezi condiții de ascultare și dialog constructiv, de exemplu activități în jurul ideii de spirit civic ori despre felul în care istoria sau sportul sunt folosite în scopuri politice. Istoria se repetă, dar cunoașterea, dezbaterea, ideile îmbogățesc opinia publică și pe fiecare dintre noi. Singurul obiectiv al unor asemenea acțiuni este acela ca în final, să se poată spune deschis « suntem de acord că nu putem fi de acord.»
De la manageri, unii se așteaptă să nu aibă poziții și păreri, să rămână neutri, în turnul lor de fildeș. La fel așteaptă și de la tot felul de lideri informali, personalități ale lumii artistice și sportive. Dincolo de declarațiile politically correct, managerii ar trebui să fie pregătiți să faciliteze înțelegerea, mai degrabă decât consensul. Și dacă asta înseamnă să învețe ei înșiși mai multe despre cum să acționeze într-un conflict, cum să poarte conversații dificile, să-i pregătim atunci pentru vremuri tulburi!